Memish
since 1912
Istoria afacerii familiei Memish în România începe acum 300 de ani. Pe la 1700, ajungeau în Țara Românească primii Memishi, care se îndeletniceau cu negoțul de dulciuri și băuturi tradiționale albaneze. Veneau vară de vară și numai iernile și le petreceau acasă.
Atunci, acasă însemna pentru ei localitatea Tetovo, oraș albanez care se află în Macedonia. Acum, acasă înseamnă Slatina, oraș unde familia Memish continuă să ducă mai departe tradiția produselor albaneze.
După mai bine de două veacuri de negoț în Țara Românească, în primăvara anului 1912, unul dintre Memishi a cinstit primăria slătineană cu premiul pe care l-a câștigat, din respect pentru oameni.
„În primăvara lui 1912 a venit un circ la Slatina și exista un număr de lupte greco-romane. Premiul era de 300 de napoleoni de aur, iar un strămoș de-al nostru s-a înscris și a câștigat”. „Din respect pentru oraș și pentru cetățeni, el a donat banii primăriei, care, la rându-i, a oferit afacerii numele de Atletul albanez, care funcționează fără încetare din 1912”
Vremurile grele ale veacului trecut i-au făcut să rămână aici, să trăiască alături de „frații lor”. Astfel, la sfârșitul anilor ’30, Daud si Ghiulia au devenit primii membri ai familiei Memish care s-au stabilit definitiv în România.
Astăzi, familia Memish are „prăvălia” în oraș, cum le place să o denumească. Ziua lor începe devreme și se termină seara târziu. În fiecare dimineață, ei fac halviță, baclava, înghețată, rahat, bragă și citronadă, după „rețete vechi, transmise din generație în generație”. „Rețetele sunt vechi și sunt transmise de la părinții noștri, care le-au luat de la părinții lor și tot așa”.
„Iar pentru că produsele noastre nu conțin conservanți, trebuie să ne trezim și să facem în fiecare dimineață ceea ce punem pe raft”. „Începem cu băuturile, cu braga și citronada, și cu înghețata, și continuăm cu baclavaua și rahatul tradițional”.
Copiii familiei obișnuiesc să stea în laboratoare și să asiste la procesul de fabricare a bunătăților, însă părinții au grijă să le transmită rețetele doar atunci când sunt suficient de maturi pentru a înțelege cu adevărat importanța lor pentru identitatea familiei.